Ce este factorul de putere?

Factorul de putere este definit ca raportul dintre puterea activa P si puterea
aparenta S a sistemului.

În regim sinusoidal se poate definii cosinusul unghiului dintre tensiune si curent.

Curentul de linie a masinilor de curent alternativ , transformatoarelor si altor
dispozitive inductive contine doua componente: curentul de magnetizare si
curentul ce produce putere.

Curentul de magnetizare este un curent ce produce fluxul magnetic în
masina. Aceasta componenta a curentului creeaza o putere reactiva Q, ce
este masurata în kilovolti–amperi reactivi (kvar).

Curentul ce produce puterea este un curent ce interactioneaza cu fluxul
magnetic pentru a produce cuplu masinii.

Factorul de putere scazut cauzeaza pierderi aditionale în sistem.

- Creste curentul la aceeasi putere activa

- Creste pierderile în conductoare de legaturia si dispozitive

- Determina micsorarea puterii active disponibile la borna unui transformator

- Determina micsorarea puterii active si aparente disponibile la borna unui generator sincron.

- Reduce puterea disponibila în sistem, micsoreaza stabilitatea sistemului.

Pentru a descuraja un factor de putere scazut al sarcinilor, majoritatea furnizorilor de energie electrica impun anumite forme de penalizare.

In exploatare, factorul de putere se determină ca o valoare medie, pe baza contorizării consumurilor de energie electrică activă şi reactivă într-un interval de timp specificat.

Factorul de putere stabilit în instalaţiile electrice în lipsa surselor specializate de compensare a puterii reactive se numeşte natural. Factorul de putere minim pe care trebuie să-l asigure consumatorul la punctul de delimitare cu reţeaua furnizorului pentru a nu plăti energia reactivă consumată se numeşte neutral; este stabilită la 0,92 pentru joasă tensiune şi 0,95 în sistemul de medie/înaltă tensiune. Factorul de putere pentru care cheltuielile de investiţie şi exploatare sunt minime se numeşte optim; el este determinat pe baza unui calcul tehnico-economic.